Dupa cum se putea prevedea de citeva saptamini, vazind prognozele meteo, in Romania ploua. Ploua si in Anglia, ploua si in alte parti, dar ploaia in tarisoara noastra are intotdeauna ceva patetic, ploaia cu subdezvoltarea impreuna dau imagini spectaculoase pentru TV. Capacele de canal sint imediat inundate, casele fara temelie si din chirpici nu rezista sub ape si cad chiar in spatele corespondentilor TV, si asa mai departe. O casa de caramida sau de piatra sta in picioare pina se retrag apele si apoi se zvinta. Temeliile de piatra de la Venetia sau de la Bourges stau sub apa de sute de ani si casele nu au o fisura. In Romania rurala, singurul lucru rezistent pare sa fie placa de tabla care comemoreaza nivelul inundatiilor din 1970. Bine fixata, ea se vede chiar prin valul de apa care o acopera. Totul in rest, diguri, garduri, case, se naruie imediat ce vine apa. Are aerul ca vorbim de niste constructii de jucarie, ridicate in graba dupa ultima catastrofa, tot pe acelasi loc. Nu au costat mai nimic si rezistenta lor e pe masura costului. Cind bietul Emil Constantinescu, care se mai pricepea prin natura meseriei lui (era geolog) a sugerat ca nu e tocmai o idee buna ca oamenii sa reconstruiasca la loc tot in
